Situat în nordul județului Vâlcea la confluența rîurilor Olt cu Lotru, orașul Brezoi mărturie a istoriei și frumuseților naturale stă străjuit de culmile munților Lotrului în cea mai mare depresiune intracarpatică, Țara Loviștei, menționată într-un document din colectia Hurmuzachi în anul 1233.
Se spune că numele i se trage de la un faimos haiduc (lotru), numit Breazu. Se mai spune că, pe vremuri, valea Lotrului era “controlată” de haiduci faimosi: Breazu (numele lui fiind dat localității Brezoi), Mălai (numele lui fiind dat localității Mălaia), Ciungu (numele lui fiind dat satului Ciunget) și Voinea (numele lui fiind dat localității Voineasa).
Cel mai vechi document care consemnează numărul exact de locuitori al localității Brezoi este Catagrafia din 1838, în care apare un număr de 91 de familii, cu o populație totală de 308 locuitori.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în urma recensământului din anul 1899, populația Brezoiului ajunsese la 1206 de locuitori, aceasta ca urmare a fluxului mare de imigranți veniți din colțuri ale Europei, precum Italia, Austro-Ungaria, Cehia, dar și din Transilvania (care la acea dată făcea parte din Imperiul Habsburgic), pentru a munci la fabricile de prelucrare a lemnului.
De-a lungul vremii, istoria a facut ca în zonă să se aseze ardeleni, moldoveni, rromi dar și unguri, italieni, austrieci, nemţi. Neamurile acestea duc tradițiile și obiceiurile prin istorie cu mândrie și convingere.
Natura se daruieste fără restricții iar istoria locurilor împletită cu legendele au făcut ca Brezoi să fie un loc unde ceasul trecerii timpului se oprește lăsând turistul să respire într-un ritm unic oltenesc.