Muzeul etnografic Marginea

Muzeul Etnografic Marginea este amenajat într-o casă veche de peste o sută de ani, un adevărat loc de popas pentru oaspeți.

Odată intrați în casă, puteți admira costumele populare din județul Suceava, cu precădere din zona Rădăuți, costume populare folosite de locuitorii din zonă la cele mai importante evenimente din viața satului. Turiștii au posibilitatea de a achiziționa aceste adevărate comori ale satului.

De asemenea, în muzeu mai pot fi găsite și obiecte de ceramică, țesături, împletituri, coșuri de nuiele, coliere din mărgele, ouă încondeiate, ouă cu mărgele. Arhitectura specifică locului este completată de covoarele de lână, confecționate manual de mâinile iscusite ale femeilor din sat.

Zona etnografică Rădăuți se caracterizează printr-o realizare artistică superioară în toate domeniile creației populare. Se remarcă scoarțele, laicerele și grindărașele cu motive geometrice și colorit de natură vegetală în general. Costumele populare ilustrează toate tipurile de haine tradiționale purtate de locuitorii acestor așezări. Zona Rădăuți se impune, de asemenea, prin meșteșugul cojocăritului reprezentat prin cele câteva tipuri de haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale) cu o ornamentație bogată ce le subliniază croiala, într-un colorit viu cu motive vegetale.

Ceramica de Marginea

În Marginea, începutul olăritului este stabilit de către istorici în jurul anului 1500. Olăritul a apărut ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obținute. Vasele din lut ars au contribuit la dezvoltarea societății primitive prin posibilitatea stocării alimentelor și a preparării acestora. Imaginați-vă bucătăria sau cămara fără aceste obiecte cotidiene. Prin natura amplasării geografice, comuna Marginea este înconjurată de păduri, dispune de un sol argilos și este străbătută de apa râului Sucevița, acestea fiind condiții fundamentale pentru acest meșteșug în care lutul, apa și focul formează un triunghi magic. Înainte de prigoana comunismului în Marginea erau cel puțin 60 de familii de olari.

În perioada comunismului, posesia unei roți de olar era considerată infracțiune, iar mulți olari au fost nevoiți să renunțe la acest meșteșug sau să-l practice pe ascuns. Mult mai târziu comuniștii au încercat exploatarea acestui meșteșug în scop de propagandă și au incercat relansarea lui într-o formă cooperatistă, încerând chiar mecanizarea acestui meșteșug exclusiv manual prin introducerea roții de olar acționată electric și a malaxoarelor mecanice.

Ceramica neagră de Marginea – moștenire dacică

Ceramica de culoare neagră este mărturie a originii dacice. Ea se mai întâlnește astăzi numai în atelierele de olărit de la Marginea.

După modelare, vasele își urmează drumul vechi de mii de ani: pe vremuri, erau arse în gropi mari de 1,5 metri, de forma unui con cu vârful în sus. Alături era săpată o groapă mai mică, ce comunică printr-un canal cu prima și în care se făcea focul, foc ce ducea la colorarea în roșu a vaselor din groapa mare. În acest moment, vasele erau acoperite cu un strat gros de lut umed, astupându-se astfel și canalul dintre cele două gropi – arderea însă continua, fără oxigen, vasele căpătând culoarea cenușie sau neagră.

Tehnica s-a păstrat până astăzi, cu ceva schimbări: pământul este adus de olar de la marginea satului, însă vasele sunt arse în cuptoare, închise și în partea de sus și la gurile de foc. Lemnele de brad stau stivă pe pereții atelierelor. Ca și dacii, meșterul frământa lutul cu mâinile goale, dupa ce l-a înmuiat cu apă. Își alege apoi un bulgăre de pământ, îl pune pe roată și totul începe să se transforme, până când în ochii meșterului se citește mulțumirea lucrului bine făcut.

Formele vaselor sunt și ele din vremuri străvechi: oala înaltă, oala mare cu două toarte, străchini de diferite dimensiuni, oale cu mănuși. Tehnica de decorare este cea tradițională: vasele se lustruiesc cu o piatră specială, urmele cenușii rămase pe pereții vasului încă nears amestecându-se cu negrul metalic al acestora.

Acestei tehnici i se adaugă folosirea motivelor și ornamentelor geometrice: spirale, linii frânte, ramuri de brad.

Așa sunt meșterii pe-aici, păstrători de tradiții și iubitori de nou. O mână de oameni ce continuă să învârtă roata și să ardă în cuptorul înăbușit vase de lut, ca și strămoșii lor.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru