Ținutul Kaliakra, în perioada interbelică, a fost un județ al României din Dobrogea de sud, județ care cuprindea 4 regiuni: Balcic, Casim, Ezibei și Stejarul. Capitala ținutului se află la Bazargic, orașul Dobrich de astăzi, în Bulgaria.
Regiunea a fost anexată României ca rezultat al războaielor Balcanice. Bulgaria a reintrat în posesia teritoriului între anii 1916 și 1918, în urma Tratatului de la București semnat în anul 1918, dar l-a pierdut din nou după sfârșitul Primului Război Mondial prin Tratatul de la Neuilly.
După Reforma Administrativ Constituțională din 1938, ținutul a fost înglobat împreună cu județul Constanța, Durostor și Ialomița în “Ținutul Mării”. La data de 7 septembrie 1940, Kaliakra împreună cu tot sudul Dobrogei a fost restituit Bulgariei prin Tratatul de la Craiova.
Potrivit recensământului românesc din anul 1930 al județului Kaliakra, populația număra 166.911 suflete din care: 42,4% bulgari, 23% turci, 22,6% români, 3,8% găgăuzi, 2,7% tătari, 1,4% țigani și 4,1% alte etnii (greci, evrei, armeni, circasieni). Clasificată după religie, populația era împărțită în 70,4% creștin ortodocși, 28,2% islamici și 1,4% alte religii.
Capul Kaliakra este o fâșie de pământ lungă și îngustă din sudul Dobrogei, localizată la 12 km de Kavarna și la 60 de km de Varna. Coasta este presărată cu stânci verticale ce ajung la o altitudine de 70 de metri deasupra mării.
Kaliakra constituie o rezervație naturală unde se pot observa în voie delfinii și cormoranii. De asemenea, se mai pot găsi aici rămășițele unei cetăți medievale și un mic golf (golful Balota) cu plaja la nord de stânci, ambele făcând parte din rezervație.
Numele de Kaliakra își are originea grecească, „καλός” – frumos si „άκρα” – fortăreață. Se mai poate traduce și ca “fortăreața frumoasă” sau “capul frumos”.
Kaliakra a fost scena celei mai mari bătălii navale din cadrul războiului ruso-turc (1787 – 1792), la 11 august 1791.
Primul far a fost construit aici în anul 1866 de Compagnie des Phares de l’Empire Ottomane. Cel prezent a fost ridicat în 1901 pe fundație de piatră. La ora actuală, farul se află la o înălțime de 68 de metri deasupra mării și emite un semnal de avertizare la fiecare 5 secunde. De asemenea, lângă far mai există un radar modern pentru navigație și un semnalizator acustic pentru ceață.
Începând din 2009 s-au construit foarte multe eoliene ce pot fi văzute de-a lungul drumului de la Kavarna la Cap Kaliakra. De asemenea, în zonă s-au mai construit 3 terenuri de golf de talie internațională, designul aparținând renumiților jucători și campioni Gary Player și Ian Woosnam.
Probabil cea mai populară legendă a locului este cea despre cele 40 de fecioare care și-au legat pletele împreună și s-au aruncat de pe stânci în Marea Neagră preferând moartea decât să cadă în mâinile otomanilor. Un monument a fost ridicat în cinstea acestei legende chiar la intrarea în fosta cetate. Acest monument se mai cheamă și Poarta celor 40 de fecioare.
Ca traseu de urmat pentru vizitarea capului Kaliakra sunt mai multe variante disponibile. Cel mai apropiat oraș mare din România este Constanța. Distanța rutieră din Constanța până la capul Kaliakra este de aproximativ 112 kilometri cu trecerea frontierei pe la Vama Veche. Cu plecare din Constanța, poate fi considerat un obiectiv turistic ce poate fi vizitat într-o singură zi, cu prânzul la restaurantul de lângă muzeul Kaliakra.
Cu plecare din București recomand varianta București – Giurgiu – Silistra – Dobrich – Kavarna – Cap Kaliakra, aproximativ 290 de kilometri, timp de parcurs 5 ore cu tot cu formalitățile vamale. Pentru cei care doresc să viziteze Cap Kaliakra pe perioada sejurului în Bulgaria se merge pe relația Varna – Albena – Balchik – Kavarna – Cap Kaliakra.
Șoselele sunt ceva mai înguste decât în România, dar se poate merge destul de lejer. Traficul nu este foarte aglomerat, dar, odată ajunși aici cu siguranță toate impedimentele provocate de drum dispar în fața peisajului ce-l oferă stâncile ce se ridică amenințător din apă.
Ca peisaj, Capul Kaliakra, se poate spune că rivalizează cu fiordurile norvegiene.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 