Am fost de nenumărate ori în Maramureș și de fiecare dată am rămas impresionat de locuri, peisaje, oameni, dar mai ales de păstrarea tradițiilor.

Început de toamnă, copacii încep să îmbrace haina ruginie, puțini nori pe cer și o temperatură care te îmbie la plimbare și meditație. Exact așa se prezenta ziua în care m-am hotărât să merg în Poienile Izei la Pensiunea “La Domnița” și să vizitez împrejurimile. Plecând de pe Valea Lăpușului am apucat drumul către Cavnic urmând să continui spre Bârsana, cu celebra-i mânăstire și, apoi, să mă relaxez la o horincă de prună, cu slană și ceapă, la Domnița.
Trebuie să recunosc faptul că la capitolul drumuri, județul Maramureș nu stă tocmai strălucit, dar locurile, tradiția și oamenii merită cu prisosință o deplasare în zonă.

Precum spuneam, trec de orașul Cavnic și continui pe celebrul deal de la Budești unde mașina urcă singură la deal, vizitez în viteză biserica de lemn da la Susani și ajung la Mânăstirea Bârsana. Deși este început de toamnă, curtea mânăstirii mă întâmpină cu un verde vesel și o mulțime de flori ce completează peisajul monahal creat de slujitorii mânăstirii. Clădirile spuzite cu flori de toate culorile, liniștea și arhitectura construcțiilor te fac să te simți în alt univers. Un univers al culorilor, un univers al frumosului în care omul și Dumnezeu își vorbesc constant.

Despre mânăstire voi vorbi într-un articol ulterior.

Continui drumul către Poienile Izei trecând prin Rozavlea și Șieu. La un moment dat, în mijlocul localității Șieu, un indicator îmi arată drumul către Botiza și punctul meu terminus, Poienile Izei. Apuc pe drumeagul asfaltat și, în scurt timp, intru printre dealuri. Verdele pajiștilor abia cosite și mirosul ierbii mă fac să mă gândesc că voi petrece niște zile superbe în inima Maramureșului, într-o locație unde tradiția a fost păstrată cu sfițenie.

Mai merg câțiva kilometri și intru în localitate. Ca bun venit, mă întâmpină Pensiunea Ion de la Cruce al cărei proprietar este un renumit ceteraș. Merg către centru și dau de un indicator care mă îndrumă către Pensiunea La Domnița. Fără să stau prea mult pe gânduri apuc pe ulița ce urcă ușor către deal. Pe partea stângă, apare pensiunea și intru în curte. Imediat cum am intrat mă întâmpina Domnița, proprietara primei pensiuni turistice din Poienile Izei. Nu apuc să deschid bine gura că mă și invită în sala de mese: “No, haidăți și mâncați”. Nu discutasem de masă nimic în momentul în care mi-am făcut rezervarea, dar la Pensiunea Domnița nu se poate să vii de pe drum și să nu fii omenit așa cum se cuvine. Foarte volubilă și plină de bucurie, Domnița așterne pe masă aperitivele din care, evident, nu lipsesc horinca, slana și ceapa. Am constatat cu plăcută surprindere că toate alimentele sunt din ferma proprie. Gustul lor mi-a confirmat acest lucru. După ce m-am ghiftuit cum se cuvine, am fost invitat să mă familiarizez cu gospodăria și camera unde îmi voi petrece noaptea.

Trecând de primele două clădiri ale pensiunii, se dezvăluie privirilor imensitatea curții în care toate sunt puse în ordine, la locul lor. O parcare cuprinzătoare găzduiește mașinile turiștilor în curte, iar în partea stângă se văd toate acareturile specifice unei gospodării bine întreținute și amenajate. Mergând tot înainte pe alee, se trece un podeț mic peste un pârâiaș și se dezvăluie privirilor încă o construcție în spatele căreia se află grătarul și cuptorul, toate acoperite, astfel că pe vreme ploioasă să poată fi folosite fără probleme. Imediat în spatele grătarului apar 5 căsuțe cu două paturi, toate încălzite și dotate cu cele de trebuință. Peisajul deluros, căsuțele joase și prospețimea aerului te fac să gândești că ai ajuns în rai. Ospitalitatea Domniței și bucuria ce i se citește în ochi atunci când turiștii îi calcă pragul fac din  Pensiunea La Domnița locul ideal unde să-ți petreci o vacanță de neuitat.

Imediat ce vine seara, vine inevitabila invitație: “Haidăți să mâncați ceva”. Ca și la sosire, masa este încărcată de bucate care mai de care, mai apetisante și mai arătoase. După servirea mesei, la cerere, turiștii sunt îmbrăcați în costume tradiționale maramureșene și se organizează seara cu ceterași. Acordurile muzicii maramureșene umplu încăperea de sunetul specific zongorei și ceterii, iar horinca se consumă văzând cu ochii ascultând poveștile Domniței. Amu, după atâta zongorit, jucat și horincit mere un somn bun și odihnitor. Camera te așteaptă curată și îngrijită, numai bună pentru un somn liniștit și odihnitor.

Pensiunea La Domnița oferă cazare turiștilor în 5 căsuțe și 3 clădiri, toate dotate cu încălzire. Pentru căsuțe, 4 băi sunt la dispozitia turiștilor, situate la câțiva metri de locul de cazare. Celelalte clădiri au camere dotate în majoritate cu băi proprii. Practic, disponibilitatea de cazare este următoarea: 30 de locuri în 13 camere structurate în felul următor, 5 căsuțe, o cabană cu 6 paturi și terasă pentru servit masa, și 2 construcții din beton dotate cu bucătărie modernă și spațiu pentru servit masa.

Ca obiective turistice aflate în apropiere, putem menționa Mânăstirea Bârsana aflată la 30 de kilometri, localitatea Botiza cu celebra-i biserica de lemn aflată la 12 kilometri,

biserica de lemn din Poienile Izei, casa părintească a Fraților Petreuși din localitatea Glod.
La cerere, în funcție de anotimp, se organizează plimbări cu sania sau carul și seri muzicale tradiționale.
După o noapte petrecută la Domnița, am ajuns la concluzia că locul unde te poți simți mai bine decât acasă este  Pensiunea La Domnița.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru