Așa cum spuneam în articolele anterioare Muzeul Olteniei Craiova este dedicat recuperării istoriei Băniei și, în cadrul Secţiei Istorie-Arheologie, prezintă expoziția permanentă Oltenia Rediviva. Expoziția prezintă colecții de obiecte aflate în patrimoniul muzeului care, prin valoarea lor, sunt reprezentative pentru arta populară a zonelor și epocilor din care provin.
Astfel, în acest articol vă prezentăm unul dintre obiectele de referință pentru tradiția țesăturilor decorative din Oltenia și care se află în patrimoniul Muzeului Olteniei Craiova, cu descrierea, folosința și simbolistica lor. Este vorba despre căpătâi.
Căpătâiul este o pernă mare de aproximativ 1 până la 1,2 metri lungime, de formă dreptunghiulară, umplută cu paie. Căpătâiele, inițial cu rol funcțional, au căpătat cu timpul și o importantă funcție decorativă, fiind așezate pe pat de-a lungul pereților, dând un mare efect estetic.
Cele mai vechi din această categorie, păstrate în muzeu, au fost țesute din lână. Din punct de vedere al formei, ele se prezintă deosebit de unitare, având o lungime medie de 1,20 m lungime și 0,50 m lățime. Diferențierile de la o zonă la alta, marcante în ceea ce privește decorul, apar mai pregnant, începând cu primele decade ale secolului al XX-lea, când circulația motivelor începe să se facă mult mai rapid.
Denumirea de căpătâi provine din latinescul capitaneum care înseamnă „a da de capăt”, „a descurca”.
Decorul căpătâielor este asemănător celui de pe scoarțele oltenești, fiind format din dungi policrome, intercalate de motive geometrice. În decorul unor căpătâie din județele Dolj și Olt, apar uneori și motive zoomorfe stilizate, motive antropomorfe (chiar și motivul păpușii), dar și motive florale. În zona Gorjului, căpătâiele decorate, numai prin simpla alternare a culorilor, au fost foarte frecvente, în Vâlcea întâlnim și căpătâie cu fond monocrom având la capete câte un grup de dungi policrome.
Ca o caracteristică, remarcăm faptul că în timp ce fața căpătâielor are o decorație bogată, în concordanță cu motivele și cromatica întregului ansamblu de țesături din jurul patului, dosul este țesut din cânepă sau lână, învărgat sau lipsit total de decor.
Tehnica preferată pentru executarea ornamentelor a fost țesutul în războiul orizontal iar motivele sunt alese peste fire și cu suveica. Către începutul secolului al XX-lea , odată cu macaturile, au intrat în interiorul locuinței și căpătâiele năvădite „în cute” pătrate, foarte frecvente în anii 1920 – 1935.
În colecția de țesături decorative pentru interior, aflată în cadrul Secției de Etnografie a Muzeului Olteniei se regăsesc trei obiecte descrise mai jos:
Căpătâi (fotografia nr 1)
- datare – prima jumătate a secolului al XX-lea
- material – urzeala din lână, băteala din lână, țesut în războiul orizontal. Motive zoomorfe (doi cai galbeni în centru), motive fitomorfe (chenar cu crenguțe ondulate, albe și flori cu petale galbene, negre, albe și gri). Pe margine, colțuri mici negre lucrate cu iglița
- dimensiuni – L= 70 cm; l= 43 cm
- proveniență – Cioroiași, județul Dolj.
Căpătâi (fotografia nr 2)
- datare – prima jumătate a secolului al XX-lea
- material – urzeala din bumbac, băteala din lână, țesut în războiul orizontal. Motive geometrice (romburi multicolore: roșu, verde, galben, albastru)
- dimensiuni – L= 87 cm; l= 40 cm
- proveniență – județul Gorj.
Căpătâi (fotografia nr 3)
- datare – prima jumătate a secolului al XX-lea
- material – urzeala din bumbac, băteala din lână, țesut în războiul orizontal. Motive antropomorfe (patru femei îmbrăcate în bluză verde și fustă roz, țesute pe un fond roșu/grena)
- dimensiuni – L= 80 cm; l= 33 cm
- proveniență – Lișteava, județul Dolj.
Articol scris de Adriana Roman
Material realizat de Alina Bălan, muzeograf Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei
Bibliografie
Petrescu, Paul, Secoșan, Elena, Doagă, Aurelia, „Cusături românești„, Consiliul Național al Organizației Pionierilor, București, 1973
Stoica, Georgeta, Doagă, Aurelia, „Interioare românești. Țesături și cusături decorative„, Editura Albatros, Bucureşti, 1977
Turist prin Romania 