Foarte puțină lume cunoaște originea și, mai ales, limitele Ordinului Paulin. Am avut surpriza plăcută și onoarea de a descoperi din istoria acestui Ordin la Mănăstirea Paulină din Harghita Băi. Iată ceea ce am descoperit cu ajutorul unor oameni de o curățenie sufletească deosebită și cu toată dragostea vi le împărtășesc.
Scurt istoric al Ordinului Paulin
Practic, Ordinul Paulin a fost înființat în Regatul Ungar pe la jumătatea secolului XIII, mai precis în anul 1250 când, Fericitul Eusebiu de Esztergom adună în jurul său pustnicii din Munții Pilis. În limba latină se regăsește ca Ordo Sancti Pauli Primi Eremitae, iar deviza este Solus cum Deo solo („Singur cu singurul Dumnezeu“). Patron al Ordinului este Sfântul Paul din Teba care se sărbătorește la data de 15 ianuarie.
În a doua jumătate a secolului XIV, chiar Regele Ungariei Ludovic cel Mare a fost cel care a sprijinit Ordinul, duhovnicii săi fiind călugări paulini. În perioada Regelui Matei Corvin, există scripte care confirmă ieșirile acestuia, chiar foarte dese, la Mănăstirea Paulină din Budaszentlorinc pentru a vorbi cu priorul general Gergely. După bătălia de la Mohacs din august 1526, chiar Gergely Gyongyosi, istoricul paulinilor și prior general, a spus că “…nici măcar până la sfârșitul lumii nu va fi reconstruită mănăstirea (din Budaszentlorinc) cu frumusețea sa străveche”.
Prin anii 1560, după ocuparea Budei, viața din mănăstirile Pauline a încetat, călugării refugiindu-se în alte mănăstiri din nordul Ungariei. În 1786, Regele Iosif al II-lea al Ungariei, adept al Iluminismului, a desființat Ordinul Paulin care, la acel moment, avea 312 membri în Ungaria. Abia în 1934, Arhiepiscopul-primat Jusztinian Seredi a consacrat Biserica Grota din Budapesta și mănăstirea, moment în care călugării Paulini s-a putut reîntoarce în Ungaria. După anii 1950, călugării Paulini au fost persecutați de era comunistă, muți dintre aceștia fiind închiși și chiar uciși.
În 1989, Ordinul Paulin reînvie în Pecs, Budapesta, Marianosztra și Palosszentkut, iar din 2014 există o mănăstire paulină și la Harghita Băi.
Lăcașul sfânt de la Czestochowa, locul unde se găsește și Madona Neagră, fecioara Maria care ține în mâna stângă pe copilul Isus, este unul dintre locurile cele mai mari de pelerinaje din lume după Lourdes și Fatima.
Stema Ordinului cuprinde, în principal, un palmier, care a dat umbra, și, din fibra sa au putut fi confecționate haine aspre, corbul, care a hrănit pe Sfântul Pavel Eremit cu o jumătate de pâine pe zi și doi lei care au săpat mormântul când Anton l-a îngropat pe Pavel. Aceste elemente se regăsesc pe toate tablourile și statuile din mănăstirile Pauline din întreaga lume.
Descriere și detalii legate de veșmântul călugăresc
Veșmântul călugăresc a suferit mai multe modificări de-al lungul timpului, dar cea mai importantă a fost în anul 1341, când priorul general Miklos al II-lea a dispus ca îmbrăcămintea să fie schimbată în culoarea albă, deschisă pentru a se putea distinge de benedictinii îmbrăcați în negru sau de călugării rătăcitori cu viață fără reguli. Ținând cont de regula augustină, veșmintele trebuiau să fie simple, iar cantitatea acestora nu trebuia să depășească măsura dispusă în constituția ordinului. Călugării puteau purta anumite veșminte numai cu autorizarea unui frate superior, cu funcție clară în acest sens, și puteau accepta veșminte cadou numai cu acordul superiorului mănăstirii. Simplitatea și modestia veșmintelor călugărești se păstrează și astăzi.
Complementar veșmintelor, rozariul, un accesoriu extrem de important, exprimă reverența statornică, nestrămutată, a Ordinului față de Maica Domnului. La fiecare îmbrăcare a veșmintelor călugărești există cuvinte specifice care se rostesc. Astfel, există o rugăciune în patru acte ce se spun pe măsură ce sunt îmbrăcate veșmântul, rozariul, scapularul și gluga.
Despre Mănăstirea Paulină din Harghita Băi
Ansamblul monahal din Harghita Băi cuprinde biserica veche, din lemn, cu hramul Sfântul Ștefan, și mănăstirea cea nouă a cărei construcție a început în anul 2019 și este încă în desfășurare, biblioteca și camerele călugărilor fiind în curs de finalizare.
Capela sau biserica veche, din lemn, a fost fondată în 1904 și finalizată în 1909, după ce au fost clarificate actele de proprietate. Între anii 2008 și 2009 a fost renovate din temelie, iar începând cu anul 2014 a intrat în proprietatea călugărilor Paulini care s-au mutat în Transilvania după mai bine de 200 de ani.
Capela sau biserica veche are hramul Sfântul Ștefan și se distinge prin simplitatea caracteristică Ordinului Paulinilor. Arhitectural, este specifică bisericilor catolice, iar la interior se remarcă simplitatea și puritatea atât a construcției cât și a statuilor și tablourilor prezente. Evident, nu lipsesc cele trei elemente distinctive palmierul, corbul și leii. Pentru călugării Paulini, lemnul și piatra sunt fundamentale, acestea dorind a fi păstrate în forma lor cât mai naturală, nealterată. Astfel, puține sunt finisajele care se întâlnesc, acestea fiind doar de natură utilitară, nicidecum de natură a împovăra încărcătura naturală a materialului de construcție.
Mănăstirea a început a fi construită în 2019 sub aceleași elemente specifice ordinului. Pentru a păstra simplitatea, construcția este făcută exclusiv din beton, pe trei etaje iar betonul nu este nici măcar tencuit, tocmai pentru a scoate în evidență caracterul simplu al vieții de călugăr. În beton se poate distinge fibra lemnului care a fost folosit pentru cofrajare. Pentru ridicarea mănăstirii au fost necesari aproximativ 350 de metri cubi de beton, conform celor spuse de inginerul care s-a ocupat de lucrări. La exterior, betonul folosit a fost pigmentat pentru a scoate în evidență culoarea nisipului din Teba, locul unde s-a născut sfântul Patron al Ordinului.
Mănăstirea este structurată pe trei etaje, fără scări, accesul de la un etaj la altul făcându-se pe o platformă lină, în rampă, în spirală. Acest lucru a fost gândit de așa natură încât să faciliteze și accesul celor cu dizabilități motorii. La etajul 1 există o cameră de rugăciune unde se pot ruga doar călugării. Cei care doresc să se roage alături de ei o pot face de la etajul 2, prin intermediul a două uși situate deasupra camerei, uși ce oferă acces din exterior către lăcașul de rugăciune și închinăciune. Și aici simplitatea este cuvântul de ordine.
Iluminatul este asigurat de niște nișe imense, verticale, placate cu lemn natural, negeluit, de unde izvorește lumina și se împarte uniform în toată mănăstirea, pe fiecare etaj în parte.
La parter există biblioteca, momentan în lucru, locul pentru culturalizare și relaxare al călugărilor. Camerele acestora sunt dispuse la etajele 1 și 2, dar nu sunt încă finalizate. De asemenea, și aceste camera cuprind doar mobilier din lemn neprelucrat, iar simplitatea este, ca de obicei, cuvântul de ordine.
Viața călugărilor din Ordinul Paulin este foarte simplă și clară și se bazează în majoritate pe schimburi de mărfuri. Foarte rar, paulinii folosesc bani pentru a obține bunurile necesare. De cele mai multe ori, se fac schimburi între mănăstiri ale aceluiași ordin, în funcție de zona din care acestea provin. Cunoscuți lucrători ai pământului și crescători de animale, paulinii fac schimburi cu produse specifice, astfel, fiecare beneficiind de toate cele de trebuință pentru desfășurarea activităților și viața de zi cu zi. Așa se face că cei de la munte beneficiază de cereale, iar cei de la câmpie de produse montane.
Dacă vrei să cunoști mai multe despre istoria tumultuoasă a călugărilor din Ordinul Paulin sau dacă vrei să te reculegi alături de oameni modești, binevoitori și ospitalieri, mergi la Harghita Băi și bucură-te de tot ceea ce este simplu și contează cu adevărat!
Articol și documentare de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 