Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de Biserica Ortodoxă și de Biserica Catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.

În ziua de 6 ianuarie, care corespunde cu a şasea zi a creaţiei biblice, părinţii Bisericii creştine au fixat atât naşterea materială (naşterea propriu-zisă), cât şi naşterea spirituală (Botezul).

Comasarea celor două sărbători creştine într-o singură zi, logică din punctul de vedere al noii credinţe, a devenit, cu timpul, sursă de neînţelegere şi confuzie pentru credincioşi. În această situaţie teologii au găsit o soluţie de compromis: au păstrat Botezul lui Iisus pe data de 6 ianuarie şi au devansat naşterea cu două săptămâni, pe data de 25
decembrie, unde oamenii continuau să celebreze moartea şi naşterea zeului Mitra.

Translaţia datei Naşterii Domnului din ultima zi în prima zi a ciclului de iarnă, peste Anul Nou, prăznuit la Calendele lui Ianuarie, avea să producă un amestec greu de descris al sărbătorilor şi obiceiurilor creştine cu cele precreştine. Ziua de Bobotează cuprinde motive specifice tuturor sărbătorilor de Crăciun: local, se colindă; se fac şi se prind farmecele şi descântecele; se află ursitul; se fac prorociri ale timpului şi belşugului în noul an; se crede că se deschide cerul şi vorbesc animalele şi altele.

O pondere deosebită o deţin însă actele rituale şi practicile magice de profilaxie şi purificare. La riturile creştine de sfinţire a apei (aghiasma), de umblatul preoţilor cu botezul şi de scufundarea (aruncarea) crucii în apă, poporul a adăugat altele noi, unele creştine, altele precreştine, de purificare şi alungare a spiritelor malefice: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa râurilor sau lacurilor; împuşcături; strigături (Chiraleisa) şi zgomote; aprinderea focurilor (Ardeasca), producerea şi împrăştierea substanţelor urât mirositoare; afumarea oamenilor, vitelor şi anexelor gospodăreşti; încuratul cailor.

Se credea că la această teribilă ofensivă împotriva spiritelor rele sar în ajutorul oamenilor şi lupii, singurele vietăţi care văd diavolii, îi aleargă şi îi sfâşie cu dinţii. Alimentele rituale, specifice Bobotezei, sunt piftia şi grâul fiert.

În ajunul Bobotezei se pregătește o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din „camera de curat” se așterne o față de masă, aleasă special pentru acest moment, sub fața de masă se pune fân sau otavă iar pe fiecare colț se pune câte un bulgăre de sare.

Deasupra se așează douăsprezece feluri de mâncare: coliva – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere și amestecat cu nucă pisată, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale („găluște”) umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiușele babei” – borș de fasole albă în care se fierb coltunași mici, umpluți cu ciuperci, ce au colțurile lipite în formă de urechiușe, borș de pește, pește prăjit, „vărzare”, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac etc.

Articol scris de Adriana Roman

Sursa informației ziarullumina.ro

Sursa fotografiilor jurnalulspiritual.ro, crestinortodox.ro, digi24.ro