Peștera Polovragi se află pe malul Oltețului, în Munții Căpățânii, la o altitudine de 670 m. A fost săpată de-a lungul a mii de ani de Olteț și a dat naștere de-a lungul timpului unui număr impresionant de legende.
La peșteră se ajunge de pe teritoriul comunei Polovragi, aflată între localitățile Horezu și Baia de Fier, județul Gorj. Spre deosebire de alte peșteri, Peștera Polovragi are o temperatură constantă de circa 8 – 9 grade, fiind astfel călduroasă și potrivită pentru vizitare în aproape orice perioada a anului. Este una dintre cele mai frumoase atracții din Parâng.
Câteva lucruri interesante despre Peștera Polovragi
Cercetările arheologice au dovedit că zona este una cu multă încărcătură istorică. S-a descoperit o așezare dacică cu două nivele, datând din sec. II – I î. Hr. Un nivel al așezării era situat la înălțime pe Platoul Padeșului și al Crucii lui Ursache și funcționa ca o cetate de refugiu. Un alt nivel, jos, în apropiere de ieșirea Oltețului din Chei, în punctul numit Gura Pietrei, nivel care a funcționat ca așezare civilă.
Citește mai multe despre Crucea lui Ursache, aici.
Peștera Polovragi are galerii care se întind pe 10 kilometri cartați de speologi dar pot fi vizitati doar 800 de metri. Vizita este accesibilă atât pentru speologii amatori, pentru cei ce sunt curioși să descopere îndeaproape măruntaiele munților, dar și pentru profesioniști.
Peștera Polovragi este o peșteră caldă și umedă, despre care se pune că „plânge”. Sunt, de fapt, picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, în funcție de straturile pe care apa le străbate.
În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte, pe porțiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină.
Peștera Polovragi se remarcă prin câteva lucruri interesante:
- accesul este foarte simplu deoarece peștera are o deschidere foarte largă;
- este electrificată de-a lungul a 600 din cei 800 de metri de galerie accesibilă;
- nu este nevoie să te apleci atunci când o vizitezi;
- are o temperatură constantă de-a lungul întregului an. Temperatura medie este de aproximativ 9 grade Celsius;
- are o umiditate medie de 90%, iar infiltrațiile sunt bogate în carbon de calciu, bioxid de siliciu sau oxid de fier. Pereții din peșteră capătă diverse culori. Astfel, au apărut denumiri precum Bolta însângerată, Camera Albă sau Sala Divină;
- găzduiește o colonie foarte interesantă de lilieci, denumiți popular liliecii cu potcoavă. Numărul exemplarelor din peșteră este de aproximativ 300;
- de-a lungul timpului a fost refugiu pentru o mulțime de locuitori ai zonei. Aceștia au lăsat moștenire o serie de simboluri care astăzi sunt de o încărcătură emoțională foarte mare.
Pe parcursul vizitării peșterii pot fi observate schimbări ale reliefului, trecerea de la stalagmite la domuri, de la ape adânci la acumulări relativ rare de apă. În Peștera Polovragi pot fi văzute elemente speciale și unice, pe care nu le poți vedea în nicio altă peșteră din România.
Peștera Polovragi a devenit în timp foarte cunoscută publicului iubitor de cunoaștere, atât pentru trecutul său istoric, dar și pentru încărcătura spirituală.
Legenda Peșterii Polovragi
Pe lângă bogățiile speologice pe care le oferă Peștera Polovragi, aceasta este subiectul a numeroase legende. Peștera Polovragi este asociată ideii că vracii din acea perioadă întrebuințau o plantă numită polovraga pentru a realiza remedii pentru diferite boli. De la numele acestei plante și-a luat numele peștera. Peștera este cunoscută și datorită asocierii cu Zamolxe, liderul spiritual al geto-dacilor, despre care se spune că a locuit aici.
O piatră în formă de tron este denumită astăzi scaunul lui Zamolxe, fiind marcată și delimitată de restul reliefului peșterii. Din aceeași categorie face parte și Cuptorul dacic, un element ce se remarcă cu ușurință în Peștera Polovragi, datorită formei sale atât de asemănătoare cuptoarelor rudimentare din acea perioadă. Din tavanul peșterii se preling picături de apă, acestea fiind asociate cu lacrimile lui Zamolxe.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 