Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Focșani este o piesă importantă a Ansamblului Piața Unirii și a făcut parte din ansamblul fostei mănăstiri cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” ctitorită de domnitorul Țării Românesti Grigore Ghica, în anul 1661. Această mănăstire a fost înălțată în partea munteană, la vremea aceea, a orașului Focșani, chiar lângă hotarul care despărțea, până la Unirea din 1859, cele două țări.
„Mănăstirea Sfântul Ioan a fost cea mai bogată mânăstire din acest oraș și prin sprijinul deosebit ce i-a dat domnii Ghiculești, în calitate de ctitori ai ei, ajunsese o putere impunătoare în Focșani. Bazată pe această protecție a cotropit sute de locuri de case și prăvălii în oraș, precum și moșia tîrgului intrând adesea în conflict cu autoritățile locale, pînă în 1863. Orășenii cu toate luptele și jalbele lor către domnii țării abia în anul 1850 au putut scăpa de tirania si asupririle egumenilor greci, grație bunilor domni Gheorghe Bibescu și Știrbei Vodă, grație și energiei și stăruinței neînfrânate, ce au pus pe orășeni pentru apărarea drepturilor lor confiscate, de niște venetici care se îmbuibau din averea românilor luate cu hapca.”
Dimitrie F. Caian
Câteva detalii despre arhitectura bisericii
Biserica are o formă cruciformă, clădită din cărămidă și var hidraulic pe o fundație de piatră, iar stilul arhitecturii este bizantin. Interiorul are o lungime de 22,40 metri, lățimea de 6,50 metri, înălțimea de 9,50 metri, iar grosimea zidurilor sunt de 1,50 metri, fiind pavată cu lespezi de piatră. Pridvorul are aproximativ 4 metri în lungime și a fost atașat la o dată incertă.
Conform scrierilor vremii mănăstirea a fost un important centru de pregătire dogmatică, oferind lumii vrâncene călugări, diaconi și preoți, cu misiunea extinderii și consolidării spiritului creștin local. Mănăstirea dispunea, în anul 1849, de 22 de cărți în limba greacă și 24 de cărți în chirilica românească. Până la secularizarea din 1863, lăcașul de cult a fost închinat mănăstrii Sf. Anastasia din Tesalonic.
Asemenea fortărețelor de graniță, la bază, mănăstirea dispunea de un aspect fortificat, fiind înconjurată de ziduri de peste 6 metri înălțime, având în interior clădiri cu două etaje (36 de spații locative și 10 beciuri). De asemenea, mănăstirea mai avea în componența fortificațiilor sale și turnuri cu deschizătură în zid, benefice pentru poziționarea armelor de foc, făcând din acest așezământ monastic un veritabil bastion de apărare a împrejurimilor.
Unul dintre cele mai înstărite lăcașe din zona Focșani, mănăstirea avea în posesie mai multe așezăminte rurale, moșii, vii în podgoria Odobești, păduri, dughene și case în târgul Focșani. Acestei mănăstiri i-au fost oferite danii în decursul anilor de către: Al. Ipsilanti, Duca Vodă, Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Mihail Racoviță.
Biserica a avut de suferit nenumărate daune: seisme, incendiul devastator din 1854 și expedițiile de jaf întreprinse de turci în vremea lui Mavrocordat, cât și cele săvărșite de eteriști în anul 1821. După arderea Focșaniului din anul 1854, mănăstirea își pierde falnica înfățișare, iar în anul 1871, este vândută prin licitație, la un preț convenabil. Din vechiul complex mănăstiresc, supraviețuiesc biserica, turnul și clopotnița, care rămâne izolată în fața bisericii.
Evenimente marcante
Mănăstirea a fost martora unui eveniment important. La 21 septembrie 1845 s-a oficiat cununia religioasă a domnitorului Gheorghe Bibescucu Marițica Văcărescu-Ghica (1815-1859), fiica poetului Nicolae Văcărescu, naș fiind Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei.
Situată în vecinătatea pichetului 47 de graniță, lăcașul de cult a cunoscut mai multe evenimente de căpătăi din perioada 1859, printre care avem ținerea primului Te-Deum închinat unității naționale în piața din fața Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul, hora săvărșită de către domnitor, cât și defilările militare începând cu anul 1877.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Sursa informației: wikipedia și http://www.focsani-turism.info
Turist prin Romania 