Culesul ciupercilor este o îndeletnicire de veacuri a celor din zonele de deal sau de munte. De regulă, recunoașterea ciupercilor bune se învață de copil, iar la maturitate devii expert și începi, la rândul tău, să înveți pe alții; practic, duci mai departe tradiția.
Ciupercile sunt foarte cunoscute și apreciate pentru valoarea lor nutritivă, dar este bine de știut că anumite soiuri, deși comestibile, devin toxice în combinație cu alcoolul, așa cum este cazul bureților de rouă sau buretele de cerneală.
De asemenea, există și soiuri de ciuperci care sunt comestibile, doar atunci când sunt tinere, dar acest soi este mai puțin cunoscut la noi în țară.
Revenind la al nostru “Rai”, fie că este Rai pe Vale sau Rai pe Deal, la Leordina, am avut ocazia să merg la cules de ciuperci pe Dealul Strâmturii. Se spune că bureții se culeg, de regulă primăvara și toamna, dar nu prea se potrivește cu realitatea din teren.
Fiind început de septembrie, am găsit atât bureți, pitoi sau mânătărci ori hribi, cum sunt cunoscuți cât și gălbiori. Nu mică mi-a fost mirarea când am găsit lăbuță de urs, un soi de ciupercă ce seamănă mai degrabă cu un coral, ciupercă extraordinar de bună pentru supă, dar care necesită un anumit mod de preparare pentru a fi bună.
Se știe că hribii pot fi gătiți sub orice formă, dar gălbiorii devin o delicatesă incontestabilă dacă sunt făcuți cu ulei și usturoi. Dacă veți avea ocazia să ajungeți la Rai pe Vale sau Rai pe Deal, cu siguranță veți avea bucuria de a vă înfrupta dintr-o asemenea delicatesă.
Am pornit de la Pensiunea Rai pe Vale din Leordina către Strâmtură, de-a lungul drumului care trece pe lângă pensiune. Am mers aproximativ 15 minute și am ajuns undeva la limita superioară a Leordinei la liziera pădurii. Deși anormal de cald, hribii și gălbiorii parcă ne arătau poteci neștiute și ne conduceau din ce în ce mai sus, prilej cu care am admirat farmecul irezistibil al Munților Maramureșului și ținuta impunătoare, masivă, a Vârfului Pop Ivan.
Pentru cei pasionați de drumeții montane, Vârful Pop Ivan constituie granița cu Ucraina și poate fi urcat și vizitat, dar este de preferat ca acest lucru să se facă însoțit de un ghid turistic sau de un localnic.
Așadar, hribii și gălbiorii, dar mai ales gălbiorii ne-au condus către cele mai frumoase peisaje din zonă, cu pajiști verzi și căpițe abia făcute, cu uscători de fân și un soare arzător.
Am cules suficient cât să ie de ajuns pentru o cină sănătoasă, dar, și acum stau să mă întreb, dacă nu cumva cel mai mare câștig a fost plimbarea și peisajul ireal de cuminte, idilic, smuls parcă dintr-o poveste cu zâne și feți frumoși.
La întoarcere, bineînțeles, am făcut planuri pentru o seară de relaxare la piscină sau la ciubăr în compania unei beri reci sau a unui pahar de vin care să pună sângele în mișcare. Până la urmă, la o oră târzie, noaptea, la ciubăr, parcă merge mai bine un pahar cu vin. Și luna se vede altfel, iar răcoarea nopții combinată cu apa caldă sărată din ciubăr parcă e mai plăcută.
Pentru asemenea experiențe rupte din poveste, trageți o fugă pentru câteva zile la Rai pe Vale sau Rai pe Deal, la Leordina și bucurați-vă de o relaxare de poveste în compania unor gazde minunate care ridică Maramureșul la locul cuvenit.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru și wikipedia
Turist prin Romania 