Alături de brodatul sau cusutul cămășilor sau de confectționara pieptarelor, țesutul la război constituie cea de-a treia artă lăsată moștenire de înaintașii noștri. Lucru specific feminin, arta țesutului la război se învață din fragedă pruncie și se definitivează la vârsta a doua și a treia constituind ocupația de bază a femeilor din mediul rural.

Această ocupație nu numai că este foarte migăloasă și necesită foarte multă atenție și concentrare, dar este și un remediu perfect pentru organizare. Astfel, devenind un automatism, după ani și ani de practică, țesutul la război permite gândurilor să zburde în voie către organizarea lucrului în zilele ce urmează în timp ce mâinile repetă, la nesfârșit, aproape, aceleași mișcări.

În aparență războiul de țesut pare un monstru din lemn de neîmblânzit, dar, la o privire mai atentă constați că totul are o logică, iar modul de funcționare este cât se poate de simplu. Războiul de țesut are câteva componente esențiale fără de care pânzeturile nu pot vedea lumina zilei. Pe lângă partea tehnică, modul de folosire și măiestria meșteșugarului dau duritatea pânzelor rezultate și, mai ales, culorile.

Partea cea mai interesantă este că fiecare meșteșugar își creează propriile culori cu care vopsește ața folosită. Astfel, fiecare pânză rezultată este unică în felul ei. Modelele rezultate pe pânze sunt specifice fiecărei zone, la fel și culorile.

La Moisei, la tanti Maria, locul unde am fost introdus în tainele manevrării ițelor, am avut deosebita plăcere să admir și câteva din obiectele rezultate în urma țesutului.

Conform celor spuse de tanti Maria, în zona Moiseiului, ca și culori reprezentative, predomină combinația de galben cu negru pentru fotă și albastru pentru broderiile de orice fel. Datorită influențelor manifestate de-a lungul timpului, fotele se mai regăsesc și în combiația de negru cu roșu sau, mai rar, negru cu verde.

Rezultatul țesutului la război se regăsește în orice casă ai păși din localitatea Moisei. Este imposibil să nu remarci țesăturile de la galerie care acoperă partea de sus a perdelei, covoarelepe care calci, ștergarele de bucătărie sau pânzele cu care se acoperă pâinea atunci când se lasă la crescut. Toate acestea provin din munca de zile și nopți la rând a artistelor care încă mai folosesc războiul de țesut.

Interesant este că atât procesul în sine de țesere cât și depanarea războiului intră în sarcina utilizatorului. Astfel, meșteșugărițele noastre sunt și foarte bine documentate în ceea ce privește ingineria care stă la baza funcționării utilajului.

Construit în întregime din lemn, războiul de țesut are cîteva piese componente fără de care țesăturile nu ar putea prinde cuoare. În funcție de zonă, fiecare piesă componentă are o altă denumire, dar scopul lor în procesul de funcționare este identic. Nu intru în amănunte pentru că, până la urmă, important este faptul că această tradiție încă dăinuie și se poate admira în orice localitate unde această tradiție a fost păstrată. Ce vreau să scot în evidență este ustensila cu care se pune ață pe suveică sau “țeze”, cum se spune la Moisei. Această ustensilă, foarte practică și simplă, se cheamă “sucală” și se regăsește pe post de artefact aproape în orice casă. Ca o lădiță cu un ax deasupra pe care se află fixată o roată, sucala permite încărcarea cu ață a bețișorului folosit pentru aranjatul firelor în țesătură, fire care se bat ulterior pentru a oferi consistență pânzaturii.

Din punctul meu de vedere, țesutul la război constituie un meșteșug ridicat la rang de artă, iar la Moisei, această artă a fost foarte bine păstrată și se poate admira în orice locuință.

La momentul demonstrației, tanti Maria lucra la straițe pentru Paște, acele trăistuțe în negru și roșu, care nu lipsesc din portul țărănesc indiferent de vârstă.

Țesutul la război reprezintă doar prima fază în cazul straielor țărănești, fază care este urmată de un alt meșteșug ridicat la rang de artă, croșetatul.

Mulțumesc pe acestă cale celor care au făcut posibilă această întâlnire cu tanti Maria, frații Budai, Dani și Pepe și bunica acestora, Mama Dole, un om de bază al Moiseiului, o adevărată istorie a localității de pe valea Vișeului.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru