Cetatea Bucureştiului, 36 construcţii monumentale abandonate la marginea Capitalei

O hartă din anul 1900 indică locaţiile forturilor Cetăţii Bucureşti. Sunt 36 de construcţii monumentale aflate la o distanţă de 100 de metri de şoseaua de centură a Capitalei, proiectată, de altfel, odată cu cetatea și o cale ferată care înconjoară şi acum oraşul Bucureşti.

Astăzi, din cauza vegetaţiei sălbatice, o redută naturală, verde, aproape de netrecut, forturile sunt imposibil de văzut din şosea. Unul dintre cele mai ample proiecte militare ale României, materializat la sfârşitul secolului 19, avea să joace un rol exterm de important în primul război mondial. Fortificarea Bucureştiului, un oraş aflat în câmpie, părea imposibilă, dar Regele Carol I a reuşit asta, cu ajutorul generalului Henri Brialmont.

Pe un perimetru de 72 de kilometri, la sfârşitul secolului  al XIX-lea, în jurul Bucureştiului, s-au contruit 18 forturi și 18 baterii intermediare, dispuse la o distanţă de aproximativ 4 kilometri unele de celelalte. O reţea labirintică de galerii dispuse chiar şi pe trei niveluri. Cetatea Bucureştiului este acum abandonată, în liziera de la marginea Capitalei.

Aproximativ 33.000 de militari urmau să formeze garnizoana Cetăţii Bucureşti.

Efortul economic a fost imens. Pentru construirea celor 36 de forturi şi baterii s-au cheltuit la acea vreme 85 de milioane de lei. În aceeaşi perioadă, Bucureştiul capăta renumele de „Micul Paris”. În acea perioadă s-au construit Universitatea, Palatul Poştei sau cel al Băncii Naţionale. Ridicarea Cetăţii Bucureştiului a costat la sfârşitul secolului XIX aproape cât Casa Poporului, în zilele noastre.

Imediat după ce România îşi cucerise independenţa, Regele Carol I decide construirea Cetăţii Bucureştiului. În anul 1882, generalul Gheorghe Manu este însărcinat să alcătuiască proiectul de fortificare a ţării. Pentru construcţia propriu-zisă, Carol I apelează la o somitate în materie, generalul belgian Henri Brialmont. Acesta realizase fortificaţiile oraşelor Anvers şi Liege, celebre la acea vreme.

În vara anului 1884 încep lucrările de construire care vor continua până în 1886-1887 când se opresc pentru că pe plan european se descoperise o muniţie cu o putere de zeci de ori mai mare. Planurile se refac, iar lucrările sunt gata în 1895.

România devenea un stat puternic pe harta Europei. În octombrie 1883, România aderase în secret la alianţa Puterilor Centrale. Astfel, un singur imperiu – cel ţarist – mai ameninţa tânărul stat. De altfel, cele mai puternice fortificaţii s-au ridicat în nordul şi estul Bucureştiului. România îşi construise o capacitate modernă de apărare, iar de acum era un factor puternic de influenţă în zonă. Consecinţele se văd în 1913, când s-a semnat pacea balcanică la Bucureşti.

În 1914 începe Primul război mondial, iar România rămâne neutră până în 1916. Până atunci inexpugnabilele fortificaţii de la Liege şi Anvers, sunt spulberate de obuze. Puterea de foc a noilor echipamente de artilerie şi distanţa mare de tragere făceau forturile inutile. De aceea se decide dezarmarea Cetăţii Bucureşti.

Tunurile Cetăţii Bucureşti sunt puse pe afeturi construite la atelierele Griviţa şi sunt create astfel 3 regimente de altilerie. Între timp, România intră în război. Trupele germane conduse de feldmareşalul August von Mackensen înving armata română în luptele din noiembrie-decembrie 1916, duse pe râurile Neajlov şi Argeş. Urma Bucureştiul.

Fără fortificaţii operative, Bucureştiul este declarat oraş deschis, iar trupele germane intră în Capitala României, fără luptă. Astfel, Cetatea Bucureşti cade fără a fi folosită vreodată.

După război, forturile rămân în administrarea Armatei şi sunt folosite, în special, ca depozite de muniţii. Acest lucru face ca unele baterii şi forturi (Mogoşoaia, Bragadiru, Chiajna, Căţelu şi Domneşti) să sară în aer din cauza autoaprinderii pulberilor explozive.

Cetatea Bucureşti, un vis frumos cândva de apărare a capitalei, construcţii impozante care uimeau lumea în urmă cu 120 de ani, este acum abandonată, inundată ori folosită ca depozit de gunoi.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru

sursa informației wikipedia, siteul Asociației Arhitectură Restaurare Arheologie și http://stiri.tvr.ro/