Voievodul Moldovei Ștefan Tomșa al II-lea, la începutul secolului al XVII-lea, cumpără localitatea Solca și înalță o ctitorie domnească cu rol de mănăstire de călugări. Se cunoaște că unele lucrări au fost efectuate în anul 1612. Se știe cu certitudine că biserica era gata la 18 octombrie 1614 când ctitorul i-a făcut prima danie. În acel document se menționează că lăcașul de cult este dedicat în primul rând pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

DSC_4242 copy
Mânăstirea Solca – Vedere curte interioară

Cronicile vremii spun că voievodul Tomșa nu reușește să termine construcția complexului mănăstiresc până la sfârșitul primei sale domnii. În cea de-a doua domnie a sa dintre 1621-1623, sunt înălțate zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări. În Letopisețul lui Miron Costin se spune că Mănăstirea Solca este finalizată în anul 1622.

DSC_4238 copy
Mânăstirea Solca

Cărturarul Vartolomei Măzăreanul (1710 – 1779) a fost stareț în acest lăcaș de cult. Acesta a scris și a tradus mai multe cărți de cult și a alcătuit în 1773 un letopiseț al Țării Moldovei, o compilație după letopisețele lui Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin și Ion Neculce.

În anul 1774, Solca trece sub stăpânirea monarhiei habsburgice și devine parte a Austro-Ungariei, împreună cu restul Bucovinei. Ca urmare, numeroase familii de germani, polonezi și evrei se stabilesc în mica așezare bucovineană, care devine loc pentru diferite schimburi comerciale.

DSC_4241 copy
Mânăstirea Solca – Vedere curte interioară

La 29 aprilie 1785, Mănăstirea Solca, care funcționase până în acel moment ca lăcaș de călugări, este închisă de autoritățile austro-ungare. Ulterior, biserica mânăstirii devine biserică parohială. Vechiul iconostas (1613) a fost mutat la Biserica Arbore și apoi la Mănăstirea Dragomirna, iar cel actual, operă a artistului bucovinean Epaminonda Bucevschi, datează din 1885.

DSC_4243 copy
Mânăstirea Solca – ruinele unui beci

În 1902, forma inițială a bisericii interioare este modificată într-o oarecare măsură, prin restaurările întreprinse de arhitectul austriac Karl Romstorfer.

În prezent, pe lângă biserica interioară (înaltă de 36 de metri), complexul mănăstiresc mai include ruine de chilii, beciuri, clopotnița, zidul de incintă cu fortificații și turnuri.