Valea Lapusului (Lapus Valley)
Valea Lăpușului (Lapus Valley)

Cu siguranță, printre cititori există mulți care încă mai merg cu cortul și campează în diferite zone ale țării, persoane dornice de natură, sălbăticie și drumeție. O astfel de zonă, oază de liniște nealterată de intervenția umană este și Valea Lăpușului, județul Maramureș. Accesul se face relativ ușor, cel mai apropiat oraș fiind Baia Mare.

lapus_1
Râul Lăpuș (Lapus River)

Zona frecventată cel mai des de mine este ieșirea din defileul Lăpușului, respectiv satul Roșia, unde Lăpușul se lățește și curge lin fiind flancat de numeroase lunci unde se poate campa lejer. Este adevărat, terenurile respective sunt proprietăți private, dar până acum nu am întâlnit pe nimeni care să-mi refuze rugămintea de a așeza cortul pe terenul lui. Oamenii sunt blajini și înțelegători, ca orice maramureșan de altfel.

lapus_6
Râul Lăpuș (Lapus River)

Cea mai bună perioadă pentru campare este intervalul iunie – august. Fiind arie depresionară, vremea are caracter schimbător mai toată perioada, așa că recomand o distanță de cel putin 20 de metri de la cort la luciul apei pentru că există pericolul ca apa să se “umfle” peste măsură și să aveți surprize mai puțin plăcute. Sunt ani în care verile sunt foarte secetoase (anul 2013) și ani în care vara are mai mult aspect de primăvară (anul 2011), cu ploi abundente și temperaturi scăzute. Temperatura medie în intervalul menționat mai sus este undeva în jur de 23°C, iar diferența de la zi a noapte de 12 – 15°C.

lapus_5
Lăpușul noaptea (Lapus River in the night)

Locul meu preferat de campare este pe raza satului Roșia, un pic mai în aval de fosta moară, locul unde se termină defileul Lăpușului, la câteva sute de metri de puntea suspendată care leagă satul Roșia de satul Remecioara.

Drum acces (access road)
Drum acces (access road)

Accesul se face pe ruta Baia Mare – Katalin – Remetea Chioarului, iar la intersecția din centrul comunei Remetea se ține drumul spre satul Roșia pe sub o cunună de sălcii, apoi se continua pe malul râului până la fosta moară din Roșia, unde se și încheie drumul auto. Până la Remetea drumul este bun, urmând ca de acolo să se mai parcurgă aproximativ 5 kilometri pe drum forestier practicabil tot timpul anului cu orice fel de mașină. De asemenea, accesul mai este posibil și dinspre Dej, pe ruta Dej – Baia Mare. Dacă se preferă acest traseu, în comuna Șomcuta Mare, se face un drum la stânga spre Remetea Chioarului.

Scobar (fishing)
Scobar (fishing)

Pentru cei pasionați de pescuit, în râu se poate prinde scobar, clean, roșioară, pietrușei sau porcușori, mreană, etc. Drumeții în zonă se pot face în Cheile Lăpușului, la Balta Neagră, Cetatea Chioarului, bisericile de lemn de la Remecioara, Berchez și Poșta. Pentru cei pasionați de rafting, defileul Lăpușului măsoară 25 de kilometri și este perfect pentru practicarea acestui sport.

Pentru aprovizionare, cel mai apropiat loc este fosta moară din satul Roșia, de unde se pot procura alimente  uzuale. Din punct de vedere hrană, este de luat în calcul și pescuitul și culesul ciupercilor (pentru cunoscători). Este foarte bine cunoscut faptul că nimic nu este mai bun decât un pește făcut pe piatra la foc de lemne sau o tocăniță de ciuperci la ceaun.

foc
Pește prăjit pe vatră (fried fish)

Valea Lăpușului este mai mult decât generoasă în ceea ce privește lemnul de foc. Pentru gătit și foc de tabără, salcia și arinul sunt mai mult decât potrivite și suficiente. În perioada specificată, temperatura apei Lăpușului permite baia și înotul fără riscuri de hipotermie sau răceală.

The tent
Cu cortul pe Valea Lăpușului (The tent)

Recunosc, pentru cei pasionați de 4 și 5 stele, nu este tocmai o variantă de cazare, dar pentru amatorii de drumeții și iubitorii de natură, Valea Lăpușului constituie o atracție turistică deosebită, unde se poate admira un peisaj superb nealterat de intervenția omului. În articolele următoare voi detalia fiecare obiectiv turistic aferent zonei, în așa fel încât să se poată forma o imagine de ansamblu mai clară asupra a tot ce înseamnă Defileul Lăpușului.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografie de Adrian Satmaru