Dinicu Golescu, boierul muntean, este autorul primului jurnal de călătorie în limba română, tipărit în urmă cu aproape 200 de ani. Acesta a făcut trei drumuri în vestul Europei în anii 1824, 1825 şi 1826, urmărind fidel ruta diligenţelor vremii, iar impresiile sale le-a publicat în „Însemnare a călătoriii mele“.
Primul lucru la care apelăm atunci când alegem o destinaţie de vacanţă sunt ghidurile de călătorie, însoţite de hărţi şi recomandări de locuri unde să dormi şi să mănânci, fie că le cumpărăm dintr-o librărie sau online. Primul ghid românesc de călătorii a apărut în secolul al XIX-lea şi a fost scris de un boier din Muntenia pe nume Constantin Golescu.
Cartea se numeşte „Însemnare a călătoriii mele Constantin Radovici din Goleşti făcută în anul 1824, 1825, 1826“ şi cuprinde descrierea locurilor şi oraşelor pe care boierul le-a văzut în cele trei vizite în Occident din anii 1824, 1825, 1826. Golescu a trecut prin Transilvania, Ungaria, o parte din Elveţia, Austria şi Italia, călătorii în urma cărora conştientizează cât de în urmă au rămas românii faţă de tot ce înseamnă educaţie, cultură, societate, economie.
Prima călătorie în Occident a făcut-o în anul 1824, când parcurge traseul Transilvania- Buda-Viena-Triest- Milano, a doua în 1825 când merge la băi în Banat, apoi la Pesta, iar a treia călătorie este în anul 1826 când trece, din nou, prin Braşov şi ajunge în Bavaria şi Elveţia, unde îşi lasă fiii la studii.
Traseele boierului muntean urmăresc fidel ruta diligenţelor vremii, cu distanţele şi staţiile de poştă străbătute: din Braşov, prin Făgăraş, Avrig, Sibiu, Sas-Sebeş, Belirad (Alba-Iulia), Turda, Cluj, Oradea, Buda, Pesta, Raab, Pressburg, Viena. La întoarcere publică la Buda însemnările sale de drum, o idee extravagantă pentru acele vremuri.
În prefaţa ghidului, Dinicu Golescu spune că a dorit să publice aceste impresii deoarece a observat că în literatura română lipseau jurnalele de călătorie. Atitudinea întregului volum poate fi exprimată printr-o întrebare:
De ce la ăştia se poate, şi la noi nu?
Dinicu Golescu îşi dă seama că evoluția socială trebuie să se bazeze pe dezvoltarea educaţiei, așa că se apucă să construiască şcoli. Era dornic de a răspândi cultura în judeţul său (era muscelean), a fondat un liceu de băieţi la moşia sa din Goleşti, având ca profesor pe vestitul savant ardelean Aaron Florian, iar la altă moşie a înfiinţat un pension pentru fete.
În drumul său către Occident, Dinicu Golescu a poposit şi la Cluj, care la acea vreme era capitala Marelui Principat al Transilvaniei, parte din Imperiul Austriac. Iată un fragment din carte în care descrie oraşul:
Acesta este cel dintâi oraş în Sibembirghen (Siebenburgen, numele german al Transilvaniei – n.r.), în judeţul unguresc, unde este şi scaunul guberniii, întru care ocârmuieşte exelenţa-sa gubernator baronul Iojica. Într-acest oraş sunt case frumoase şi mari; dar printr-acestea sunt şi proaste, cu un învăliş din vechime, foarte urât, având straşina scoasă afară din zidiri, peste doaăsprezece palme, care lucru foarte mult supără frumuseţa oraşului; uliţile iarăş frumoase, căci sunt foarte late. – o asemenea lăţime într-alte oraşe n-am văzut. – iar pardosala tot cu pietre rătunde, ca în Sibii şi în Braşov.
Aciia lăcuiesc mulţi domni unguri, de neam mare, care au moşii primprejur, unii cu apropiere, şi alţii cu depărtare, şi bez cei ce sunt în slujbă, toţi ceilanţi vara o petrec pe la moşii, iar iarna să strâng în Cluj. Acest neam de oameni este foarte iubitor de streini: mesile lor sunt bogate şi slobode, şi cu bucurie primesc pe fieşcare, mai vârtos pe aceia care cu îndrăzneală întră în casele lor, căci nu să prea îndatorează de politica cea multă şi mincinoasă. (…)
Sămănăturile cele mai multe sunt: griul, porumbii, ovăzul; poamele sunt tot acelea; oareşce încep viile, pe unde sunt dealuri, şi pepenii negri şi galbeni. Unul din veniturile cele bune este şi vânzarea cailor, căci cei mai mulţi domni din toată Ungariia au erghelii la câmpuri, şi grajduri foarte mari pe la moşiile lor; şi scot soiuri de cai foarte buni şi frumoşi. Chiar eu am văzut cal de preţ cinci şi şasă mii fiurini hârtie, dar şi cumpără armăsari străini, ca de preţ doaă zeci-triizeci mii fiurini. Mai mult să vând aceşti cai spre întrebuinţarea ostaşilor din toată stăpânirea Austriii, în Valahia şi în Moldavia, şi în alte locuri mai dăpărtate.
În acest prim ghid de călătorie, Dinicu Golescu a încercat să pătrundă atât esența lucrurilor. El considera necesar ca boierii să renunțe la aproape toate plăcerile lor, la lux, pentru a nu mai fi vanitoși. Cea mai semnificativă, mai elocventă pentru atitudinea sa de patriot luminat este comparația pe care o face între situația țărănimii române, aflată în relații feudale, înapoiate, de muncă și cea a țărănimii din occidentul european.
Citește mai multe despre călătoriile lui Dinicu Golescu în articolul Primul român care a călătorit cu vaporul a fost Dinicu Golescu.
Articol și documentare de Adriana Roman
Fotografii profimedia.ro, wikipedia
Informații: adevarul.ro
Turist prin Romania 