Datorită artei şi sensibilităţii cu care lutierii reghineni practică meşteşugul modelării cel mai nobil instrument muzical, vioara, orașul Reghin, unic prin frumusețea și istoria sa, este supranumit „Orașul viorilor”. Marile săli de concerte din lumea întreagă răsună de acordurile viorilor create aici.
Atestat în 1228, Reghinul păstrează atmosfera unui burg transilvănean. Vizitatorii pot descoperi, în jurul pieței centrale clădiri baroce, neo-clasice, secesioniste și eclectice, clădiri care, în vremile trecute, au adăpostit personalități, asociații culturale și instituții și care, în prezent, dau un farmec aparte centrului istoric.
Cel mai vechi monument al orașului este Biserica Evanghelică, cunoscută ca Biserica Săsească. Construcție sa a început în anul 1330 și deține patru elemente de arhitectură extrem de rare în Europa, motiv pentru care specialiștii presupun că este opera unor arhitecți aparținând Ordinului Cavalerilor Teutoni.
Cele patru elemente extraordinare și foarte rare sunt: o fereastră gotică din jurul anilor 1400, consolele cu guler de piatră de la nervura arcaturilor încrucișate deasupra corului, inscripția în piatră din cor și firida de șezut din cor.
Într-adevăr, Biserica Evanghelică este cea mai veche construcție din oraș, datând de la 1330, atestarea acestui fapt fiind cea mai veche inscripție în piatră în limba latină cu majuscule din Transilvania Evului Mediu.
Acest monument are numeroase elemente arhitecturale valoroase cum ar fi ancadramentul unei ferestre gotice de la 1400 decorată cu figuri antropomorfe, console unice în Transilvania care povestesc despre o comoară ascunsă în biserică, prima stemă a orașului cu inscripția O.P.R. care atestă privilegiul Reghinului de a ține târguri. Turnul de 47 de metri cu cele patru turnulețe atestă dreptul de judecată al Reghinului.
Istoria construirii Bisericii Evanghelice
În primele decenii ale secolului al XIV-lea se construieşte edificiul bisericesc, la începuturi fiind o construcţie modestă. Se pare că motivaţia construcţiei a fost creşterea numărului locuitorilor care ar fi putut ajunge la aproximativ 25 de familii în partea străveche a Reghinului şi 50 de gospodării pe teritoriul parcelat ce s-a dezvoltat ca oraş şi, astfel, a apărut necesitatea unui lăcaş de cult mai încăpător.
Lucrările la noua biserică au fost în etape, la început la cor-turn, apoi la nave, realizându-se o suprafaţă utilă de 275 mp, suficientă pentru cele 55 de familii, adică populaţia Reghinului din anul 1350. În timp, biserica a fost extinsă ţinând pasul cu creşterea populaţiei.
Ctitorii bisericii au fost magistrul Thoma Banffy de Losoncz şi soţia sa. Aceștia, din averea lor, au construit lăcaşul și de aceea sunt eternizați într-o inscripţie pe o placă de piatră din interiorul bisericii.
Legendele ce au legătură cu Biserica Evanghelică
O legendă spune că biserica a fost construită de un călugăr, probabil Laurenţiu, a cărui statuie se află pe zidul exterior, la intrarea în biserică, dinspre sud, care era atât de bogat, încât a crezut că după ce va termina construcţia capelei, îi va rămâne destulă avere pentru a trăi liniştit tot restul vieţii. La terminarea lăcaşului dorit, a constatat că din imensa avere i-a mai rămas un singur ou, pe care l-a mâncat şi imediat a murit.
O altă legendă vorbeşte despre ciorchinele de struguri sculptat pe cheia de boltă inferioară a treptelor de piatră în spirală ce conduceau odinioară în turnul bisericii. Legenda spune că, sub acest strugure este ascunsă o comoară pe care prinţul sau principesa care a construit biserica a aşezat-o acolo cu gândul că, dacă vreodată biserica va fi prea neîncăpătoare sau va fi distrusă, din această comoară să se poată reconstrui una şi mai mare şi mai frumoasă.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Sursa informațiilor turismreghin.ro, online.reghinulnostru.ro, agerpres.ro
Turist prin Romania 