Mai puțin celebri decât vulcanii Ținutului Buzăului de la Pâclele Mari și Pâclele Mici, însă, la fel de spectaculoși, vulcanii cunoscuți ca Fierbătorile de la Beciu sunt considerați o minune a celui mai nou geoparc UNESCO.
Câteva aspecte legate de denumirile vulcanilor din zonă meritate să fie subliniate. Formațiunile care poartă numele de pâcle sunt vulcanii care fac conuri, iar cele care poartă numele de fierbători sunt cele care fac niște lacuri bolborositoare. Astfel, vulcanii noroioși de la Beciu și cei de la Berca poartă numele de fierbători.
Fierbătorile de la Beciu se află pe raza comunei Scorțoasa, ca și celelalte areale vulcanice, în centrul judeţului Buzău, în Depresiunea Policiori din Subcarpaţii de Curbură. Arealul Pâclelor de la Beciu este mult mai mic decât al celor de la Pâclele Mari și Pâclele Mici sau de la Fierbătorile de la Berca, în schimb ei sunt cei mai activi.
Locaţia este situată pe aliniamentul Berca – Pâcle – Beciu – Arbănaşi, dezvoltat în pânza subcarpatică pe o lungime de aproximativ 30 de kilometri.
Cei mai cunoscuţi sunt vulcanii noroioși de la Pâclele Mari, care acoperă un areal de 15 hectare și au fost declaraţi rezervaţie geologică în anul 1955, iar vulcanii noroioși de la Pâclele Mici se întind pe un areal pe 10 hectare și au fost incluşi pe lista monumentelor naturii în anul 1924.
Fierbătorile de la Beciu se evidențiază prin câteva particularități. Se află într-o zonă foarte izolată, în mijlocul pădurii și sunt de o cu totul altă natură față de vulcanii noroioși de la Pâclele Mari sau cei de la Pâclele Mici.
Oricum, vulcanii noroioși din arealul Ținutului Buzăului sunt unici în Europa, atingând fiecare din ele recorduri. Astfel, vulcanii de la Pâclele Mari sunt cei mai înalți, cei de la Pâclele Mici se găsesc pe cel mai extins platou, iar cei de la Fierbătorile de la Beciu au ochiurile cu nămol cele mai active.
Suprafața modelată de scurgerile de noroi are circa 40 de metri lungime și 20 de metri lățime. Sedimentele depuse au o culoare alb-albăstruie și contrastează spectaculos cu vegetaţia din zonă, în parte lacustră, dând impresia unui mic gheţar acoperit de zăpadă proaspătă.
Relieful este creat prin erupţiile de pastă argilo-marnoasă şi remodelat continuu de ploi. Din cauza noroiului care este foarte lichid, conurile sunt puţin înălţate.
Vulcanii Noroioşi sunt formaţiuni create de gazele naturale, care se înalță la suprafață de la peste trei mii de metri adâncime şi trec printr-un sol argilos, în combinaţie cu apa din pânza freatică. Şiroaiele de noroi de culoare gri sau brun cenuşiu modifică permanent peisajul, nervozitatea lor fiind vizibilă din secundă în secundă, iar după ce se preling în exterior și se întăresc, dau naştere unor denivelări.
Cei mai vizitați vulcani noroioși din zonă sunt cei de la Pâclele Mici datorându-se în primul rând accesului la ei mult mai facil.
Fierbătorile de la Beciu sunt situate la o altitudine de 280 de metri iar peisajul de aici seamănă cu suprafața Lunii, spațiul acesta selenar fiind înconjurat de verdeață. Tabloul creat este unic deoarece suprafața vulcanilor este în continuă schimbare iar frunzele își schimbă culorile dându-se după anotimp.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Informații adevarul.ro
Turist prin Romania 