Gestionarul, vinul de Cotești și filmul ”Secretul lui Bachus”

Infracţiunile de natură economică, fraudele şi daunele produse avutului obştesc, în perioada regimului comunist, erau considerate foarte grave la fel ca și crimele, iar autorii lor erau pedepsiţi cu moartea.În timpul conducerii statului de către Nicolae Ceauşescu, cea mai mare escrocherie financiară a fost făcută de Gheorghe Ştefănescu, un gestionar de băuturi alcoolice din Bucureşti care a reuşit, în opt ani, să dezvolte o imensă reţea mafiotă şi să păcălească statul cu sume fabuloase vânzând băuturi falsificate.

Gheorghe Ştefănescu a devenit cunoscut românilor datorită filmului ”Secretul lui Bachus”, el fiind adevăratul Bachus, personajul principal al filmului.

Gheorghe Ștefănescu a fost administratorul unui depozit de vinuri din București situat în apropierea Podului Basarab. În anii ’70, acesta a organizat  o adevărată filieră de distribuție ilegală de vinuri contrafăcute, cu ramificații în structurile partidului și ale Securităţii.

Inițial, acesta a ”botezat” băuturile. Ștefănescu aducea fraudulos cantităţi importante de vin din Vrancea, amesteca băuturi de calitate inferioară, cu băuturi de calitate superioară iar produsul finit îl vindea la preţul cel mai mare. Astfel, ani la rând depozitul lui Ştefănescu a vândut alcool ieftin la preţ mare, lucrând direct cu podgoria de la Coteşti, unde producţia raportată era mică din cauza unor calamităţi inventate. Circuitul escrocherei includea şi falsificarea actelor de gestiune.

Ştefănescu a fost prins cumpărând aur de la bişniţari. Acesta a cumpărat cantităţi impresionante de aur pe care îl folosea pe post de mită pentru protecţia şi bunul mers al afacerii sale. A fost arestat în 1978, în urma unui flagrant, în apropierea depozitului de băuturi. Ştefănescu a fost prins în momentul în care cumpăra câteva lănţişoare de aur.

Schema infracţională pe care a dirijat-o timp de opt ani a fost demascată în urma descinderii organelor de cotrol la el acasă şi la depozitul de băuturi. Lui Ştefănescu i-au fost confiscate peste 19 kilograme de bijuterii din aur si pietre pretioase și un milion de lei.

Gheorghe Ştefănescu a fost arestat în 1978. În procesul său au fost implicate nume grele, inclusiv de miliţieni şi activişti de partid, și a durat trei ani. Au fost cercetate şi închise 284 persoane. S-a stabilit că prejudiciul adus statului român s-a ridicat la 10 milioane de lei. Conform estimărilor prezentate de presa comunistă, în perioada 1971–1978, peste 400.000 de litri de vin au fost introduşi ilegal în circuitul dezvoltat de Ştefănescu.

Procesul său a fost judecat la Tribunalul București, iar sentinţa finală s-a dat pe 28 aprilie 1980: pedeapsa cu moartea. Ştefănescu a făcut recurs. În luna iulie 1981, instanța supremă a menținut condamnarea la moarte. În dosarul 546/ 1980 se arată:

„Sfidând cu luciditate pe cei din jur, element afacerist, avid după câştiguri nemuncite, dornic de înavuţire şi trai uşor, inculpatul Ştefănescu Gheorghe, încălcând cu cinism şi premeditare legile ţării, a sustras treptat din avutul celor ce muncesc sume mari de bani, încercând prin aceasta să slăbească eforturile pentru consolidarea şi dezvoltarea societăţii socialiste. Acţionând fără jenă, pentru organizarea marilor afaceri şi ascunzând averi mari, manifestându-se ca un capitalist, care nu are nimic în comun cu societatea noastră, urmează ca instanţa, pentru infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, pentru avuţia ţării, să aplice inculpatului Ştefănescu Gheorghe pedeapsa cu moartea şi confiscarea averii“.

Pe 4 decembrie 1981, Ştefănescu a fost executat la Jilava.

Cazul Ştefănescu era încă proaspăt în mentalul colectiv, iar în jurul lui a apărut o adevărată mitologie paralelă. Implicarea unor ofiţeri de Securitate şi de Miliţie în tenebroasa afacere Ştefănescu a făcut ca proiectul cinematografic Saizescu-Popovici să fie atent monitorizat.

O notă informativă din mai 1983 atrage atenția asupra problemelor sensibile ridicate de scenariu și subliniază că deși a întâmpinat o serioasă opoziție din partea unor factori politici, filmul este în cele din urmă realizat grație intervenției lui Titus Popovici, membru CC al PCR de-a lungul întregii perioade ceaușiste. Satira lui Saizescu-Popovici îmbracă personajele negative în forme grotești, subumane, chiar animalice, aspect prezent atât la nivel vizual, ca în cazul petrecerii de „logodnă” a Gloriei Mirabela cu Mirea, cât și la nivel discursiv, prin explozia verbală a ziaristului adresată celor prezenți la sindrofie:

„Scursuri, viermi, neoameni! Poporul muncește din greu ca să dea țării ăsteia locul pe care îl merită în lume și voi, un grup de paraziți, batjocorind încrederea societății v-ați pierdut înfățișarea de oameni!”