În centrul istoric vechi al orașului Craiova, în Piața Veche (Piața Elca), se află Hanul Puțureanu, declarată clădire de patrimoniu. Edificiul se află în apropierea unor monumente importante și obiective turistice: fosta Școală Centrală de Fete (azi Muzeul Olteniei), Biserica Madona Dudu, Hanul Hurezi, Fântâna Purcarului, Catedrala Sfântul Dumitru și Casa Băniei.

Hanul Puțureanu a fost ridicat de negustorul Niță D. Puțureanu și este un ansamblu reprezentativ cu arhitectură de han specifică secolului al XIX-lea.

Hanul Puțureanu este compus din prăvălii (bolți), camere de închiriat la etaj (cu geamlâc), cafenea cu biliard, șoproane pentru adăpostirea căruțelor și carelor, camerele pentru familia proprietarului. Clădirea nu a beneficiat de nicio lucrare de reparație și consolidare iar, în prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare, cu risc de prăbușire.

Istoria Hanului Puțureanu începe, oficial, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deși el era deja un monument de seamă al Olteniei. Poveștile despre Hanul Puțureanu sunt consemnate însă mult mai devreme, încă din secolul al XVIII-lea. Cronicile spun că în ajunul Crăciunului din 1733, un soldat imperial din armata de ocupație austro-ungară agresează două localnice. Populația Craiovei ia cu asalt garnizoana din oraș. Aproape întregul contingent de peste 300 de soldați încartiruiți în Craiova este masacrat de oamenii revoltați. În 1735 austriecii încep retragerea din Oltenia.

Debutul sângeros al Hanului Puțureanu este repede uitat. Breasla negustorilor crește în însemnătate și avuție.Este contextul în care Niță D. Puțureanu(1854-1910) apare în documentele oficiale drept proprietar al hanului care de acum îi va purta numele.

Născut într-o familie de țărani din satul doljean Puțuri, acesta cunoaște o rapidă ascensiune socială. Ocupat succesiv de armata germană și de armata sovietică, Hanul Puțureanu rămâne în proprietatea familiei Puțureanu până la naționalizarea imobilului din 1950.

Hanul Puțureanu în secolul XX

Prima decadă a secolului al XX-lea a fost nefastă pentru Niță D. Puțureanu. În 1907 a lăsat conducerea prăvăliei pe mâna unui înlocuitor, pentru ca un an mai târziu să se retragă definitiv din comerț, închiriind magazinul de băuturi. În februarie 1910, Niță D. Puțureanu moare într-un accident, hanul și dependințele rămânând în grija și administrarea fiului său Mihail, avocat, grefier și bibliotecar la Baroul Dolj.

În ciuda concurenței din partea noilor hoteluri din apropiere, mult mai încăpătoare și oferind condiții mai luxoase, precum Hotel Minerva și Hotel Geblescu (Hotel New York), înființate la începutul secolului XX, hanul a mai funcționat până la Primul Război Mondial. După 1918, timp de 30 de ani, Mihail Puțureanu a închiriat prăvăliile tatălui său la diverși comercianți și camerele hanului unor noi chiriași.

În primăvara anului 1945, în câteva apartamente ale hanului se vor instala ofițeri ai Armatei Roșii. Iar, în 1950, în urma decretului nr. 92 pentru naționalizarea unor imobile, Hanul Puțureanu trece în proprietatea statului. Abia în anul 1996, printr-o hotărâre judecătorească, foștii proprietari au reușit să obțină dreptul de proprietate asupra imobilului.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru, monumenteoltenia.ro, destinatii.eu

Informații destinatii.eu, monumenteoltenia.ro