Istorii și cărți întregi s-ar putea scrie despre Domnica Trop, “muma cântecului Mehedințean”, care în acest an împlinește venerabila vârstă de 85 de ani. Născută la 22 iunie 1938 în Comuna Isverna din județul Mehedinți, Domnica Trop s-a remarcat pe plan local prin vocea de excepție și prin darul extraordinar de a crea pe loc și a potrivi cuvintele după chipul și înfățișarea omului.

Om dintr-o bucată proveiind dintr-o familie de țărani, Domnica Trop a învățat să cânte în răstimpul petrecut cu oile și caprele la pășunat. Inegalabilul talent și vocea extraordinară a fost descoperită și mediatizată către publicul larg în anul 1973 de către învățătorul Vasile Căpăstraru. Șansa a făcut ca la acel moment Maria Ciobanu și Ion Dolănescu să se afle în turneu la Isverna. Astfel, impresionat de timbrul inegalail al vocii și de modestia Domnicăi Trop, Ion Dolănescu a invitat-o la București, la Radio.

De aici a fost doar un pas către afirmare, Domnica Trop având un talent înnăscut în a fermeca auditoriul cu vocea sa caldă și plăcută, creată parcă pentru a fi un corp comun cu tradiționalul cântec oltenesc. Interpretarea unică se datorează și faptului că Isverna se află la granița dintre Banat și Oltenia, astfel, influențele celor două regiuni fiind clar întrepătrunse.

Devenită celebră, cu foarte multe apariții în media locală și națională, Domnica Trop și-a păstrat acea calitate de om simplu și modest, de om cu frica lui Dumnezeu și a continuat să compună și să culeagă vechi cântece din folclorul mehedințean.

O comoară, in adevăratul sens al cuvântului, mânată de păstrarea tradiției locale și de frumusețea cântecului popular, Domnica Trop a primit în anul 2013 din partea Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial înalta distincție de Tezaur Uman Viu.

Ca semn de omagiu și adânc respect, în localitatea Isverna există și un muzeu al satului ce-i poartă numele, muzeu amenajat de locuitorii comunei Isverna.

Citește mai multe detalii despre muzeu aici.

Am avut onoarea și imensa bucurie să o cunosc pe Domnica Trop în toamna anului 2022, ocazie cu care, printr-un concurs de împrejurări favorabil, am putut sta câteva ore în preajma a două tezaure umane vii, Marioara Băbu și Domnica Trop. O ocazie, poate unică, o ocazie cu care păstrarea tradiției gastronomiei ciobanești s-a întâlnic cu păstrarea tradiției cântecului vechi oltenesc. Iată, deci, că Mărioara de la Gorj s-a întâlnit cu Domnica de la Mehedinți, ambele din zone montane cu o tradiție renumită în ciobănie și gastronomie, respectiv în cântecul popular oltenesc.

Domnica Trop s-a înfățișat așa cum mi-am imaginat, cu o veselie debordantă în ochi, cu straie simple țărănești, dar cu o dorință și o voință de viață extraordinară, semn că încă mai are multe de spus și dat lumii.

Casa Domnicăi, o casă simplă țărănească ascunde toată viața acestei comori naționale. Tăpșanul pe care se află și peisajul ce se deschide privirilor din curte îți taie răsuflarea și, parcă, undeva în adâncuri, începi să înțelegi de unde dragostea pentru natură și cântecul din Oltenia de sub Munte. Pajiști verzi, oi, capre și acel zgomot a naturii care te liniștește și te duce către creație. Cel puțin, așa am perceput eu casa Domnicăi Trop și comuna Isverna.

Datorită vârstei înaintate nu am vrut să o rog să cânte dar, dorința, probabil că a fost citită în ochii mei. Când a început să cânte, s-a transfigurat, parcă întinerea pe măsură ce ieșeau sunetele, iar ușor, ușor, și-a reglat vocea și timbrul.

Așadar, o experiență unică, o experiență care m-a convins ca în fiecare 22 iunie să merg la Isverna la Mama Domnica cu un buchet de flori și o urare sinceră de Mulți ani sănătoși și liniștiți!

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru