Zilele săptămânii au fost împărțite după vechiul zodiac mesopotamian. În acele timpuri, se ținea cont de fazele Lunii, iar perioada de la o lună plină la alta a fost divizată în patru intervale mai scurte, de șapte zile fiecare.

Cele 12 luni ale anului corespundeau celor 12 zodii, în timp ce zilele săptămânii au fost numite după cele șapte astre, cele mai strălucitoare și cele mai cunoscute în Antichitate. Și vechii evrei au împărțit săptămânile în funcție de fazele Lunii, stabilind să se facă negustorie la primul pătrar și la Luna plină.

Pentru babilonieni, fiecare a șaptea zi, când era vizibilă o nouă fază a Lunii, era zi de odihnă, închinată zeităților, dar totodată și o zi plină de ghinion, dacă încălcai regulile credinței. De atunci s-a moștenit tradiția de a opri lucrul duminica și de a sărbători zeii, în caz contrar aceștia aveau să se răzbune.

În Imperiul Roman, multe secole la rând săptămâna a fost împărțită în opt zile, cea de a opta zi fiind dedicată cumpărăturilor și petrecerilor. Cum calendarul anual nu putea fi împărțit în mod egal în săptămâni de câte opt zile, modelul mesopotamian a devenit atât de popular, încât împăratul Constantin a decretat în mod oficial ca săptămâna să fie divizată în șapte zile în anul 321.

Luni, prima zi din săptămână – Superstiții și tradiții în calendarul popular al românilor 

În calendarul popular al românilor, numărul zilelor este stabilit din vechime, însă conținutul lor mitic este local. Fiecare zi este personificată printr-o sfântă bătrână: Sfânta Luni, Sfânta Marți, Sfânta Miercuri, Sfânta Joi, Sfânta Vineri, Sfânta Sâmbătă și Sfânta Duminică.

Elena Niculiță-Voronca susține că unele zile sunt figurate de sfinte, altele de sfinți. Sunt feminine zilele de Miercuri, Vineri, Sâmbătă și Duminică și sunt masculine zilele de Luni și Marți. De asemenea, poporul român acordă unor zile caractere faste sau nefaste, cu superstițiile și credințele respective.

În calendarul popular al românilor, ziua de luni era bărbat şi era considerată o zi bună pentru începutul tuturor lucrurilor. Se credea că norocul sau ghinionul pe care îl ai Luni te va urmări toată săptămâna, de aceea e bine să știi cum să atragi soarta cea bună și cum să te ferești de nenoroc. Iată alte câteva superstiții legate de ziua de Luni:

  • Lunea nu se dau bani, numai se iau. Luni să nu dai nimic din casă, că dai toată săptămâna şi nu se ţine lucrul în casă. Luni, dacă dai ceva din casă, poate să-ţi ieie acela tot sporul şi norocul, dacă îţi ia la începutul săptămânei
  • Nu e bine să te tunzi, să te bărbierești sau să îți tai unghiile în ziua de luni. Toate aceste părți ale corpului sunt încărcate cu energia benefică pe care trebuie să o folosești luni, nu să o risipești, altfel se va risipi și bafta ta.
  • Luni să postești pentru viață și o să ai zile lungi; e de mare ajutor pentru noroc și orice, pentru sănătate la om și la vite, dar, de se înfruptă, omul se îmbolnăvește. Cine postește lunea va avea noroc și i se îndeplinește orice dorință.

  • De primești bani lunea, e semn bun
  • Babele descântă în zilele de post sau de sec (lunea, miercurea și vinerea), ca să sece boala
  • Copilul născut lunea are noroc şi viaţă îndelungată.
  • Cere lunea ceva de împrumut – bani sau un obiect către îți trebuie-  că să ai noroc la căpătuială.
  • Dacă te doare capul și te jalui cuiva lunea, te va durea capul toată săptâmâna.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii wikipedia

Sursa informațiilor din „Credinți și superstiții ale poporului român, de Artur Gorovei – Socec-Sfetea, „Calendarul țăranului român. Zile și mituri”, de Ion Ghinoiu, adevarul.ro